In publicatiile romanesti de pe la 1900 si dintre cele doua razboaie mondiale, Karlsbadul era numit „cel dintai loc de cura din lume”. I se mai spunea si „Mecca balneologilor”, „Mecca ficatilor si a fierei” sau „cel mai frumos spital al Europei”.Cum a ajuns statiunea „de bai” din nordul Boemiei sa fie supranumita astfel? Si cum a dobandit extraordinara popularitate de care s-a bucurat in perioada Belle Epoque si in anii interbelici? Cum se face ca pe atunci Karlsbadul reprezenta standardul de excelenta in materie de petrecere a timpului liber, in domeniul hotelier, al restaurantelor si cafenelelor, al retetelor culinare, al modei? Si ce resorturi i-au impins in acele vremuri pe mii si mii de romani sa calatoreasca an de an intr-acolo? Cartea profesorului Radu Marza aduce raspunsuri la toate aceste intrebari prin cercetarea unui bogat material documentar, punand pe primul plan marturiile vizitatorilor si pacientilor romani care au frecventat Karlsbadul, dar si ale medicilor romani care au practicat in faimoasa statiune balneara.„Modul curei si a petrecerei in Karlsbad este original. Oaspele are cvartira numai pentru mas. De la 5 oare dimineata pana la 9 sara toata lumea e in picioare, pe la izvoare, unde fiecine, dupre randul venirei, bea apa randuita si se preumbla la umbra sau, pe ploaie, sub galerii. Degiurnarea se face au prin gradini, chioscuri asezate pe stanci, in padure, sau pe la cafenele insirate pe strada numita Vize, ce samana unui salon impodobit cu magazii din ambe laturi, iar pe la mizloc sunt sute de mese cu oaspeti, si toate aceste se petrec cu acompaniamentul orhestrelor armonioase in cursul zilei. Cei ce sunt buni pedestri petrec minunatele preumblari pe muntii din pregiur, dintre care figureaza stanca numita Hirsensprung (Saritura cerbului) sau Ticlaul lui Petru cel Mare.” (Gheorghe Asachi)