Cea mai recenta carte a lui Andrei Makine, tradusa in limba romana la numai citeva luni de la lansarea in Hexagon
Traducere din limba franceza de Dan Radu Stanescu
Conceputa ca o galerie de instantanee, Cartea scurtelor iubiri eterne (2011) surprinde, in capitole de mica intindere, dar de o intensitate inegalabila, opt momente de gratie dintr-o existenta framintata, cind manifestarea neasteptata a iubirii preschimba clipa in eternitate. Rememorind episoade disparate din copilaria, adolescenta si tineretea sa, plasate in Uniunea Sovietica din perioada poststalinista si pina in anii destramarii sale, naratorul denunta – dincolo de falsitatea propagandei sovietice, grotescul aranjamentelor scenice ale marilor defilari si dimensiunea carcerala a regimului – absenta din paradisul utopic comunist a unui ingredient esential: iubirea. Singura doctrina adevarata, iubirea, da nastere, in cele mai umile locuri si in cele mai neobisnuite imprejurari, la momente de o luminozitate, o seninatate si o candoare fara seaman, care transcend uritenia, grosolania si brutalitatea lumii.
„Dostoievski ne asigura ca frumusetea va salva lumea. Makine pare sa vada mai degraba salvarea in iubire. Insa nu e vorba aici de gravul monoteism amoros al adolescentei, nici de pasiunile fizice, in fond la fel de iluzorii si de inselatoare ca viitorul luminos al comunistilor de altadata, ci de simpla abandonare in voia unui moment de gratie furat mizeriei existentei.” (Le Nouvel Observateur)
„In Cartea scurtelor iubiri eterne, Andrei Makine revine la o tema care il obsedeaza: iubirea umana. Insa nu e vorba de iubirea carnala sau de iubirea impartasita, zi de zi, cu suisurile si coborisurile sale, precum cea din sinul unui cuplu. E vorba de o iubire mai pura, mai intensa, eliberata de contingentele noastre terestre, triviale. Aceste scurte momente de iubire eterna sint insotite de o senzatie de plenitudine, de simplitate, cind natura si fiintele se dezvaluie in frumusetea lor desavirsita.” (Elle)