Calea Mosilor nu este centrul lumii, Calea Mosilor este lumea intreaga. Adina e la gradinita când se muta aici, cu parintii, si cartierul e nou-nout si frumos. Traieste in epoca de aur, are o colita de la Filatelia cu tovarasul Nicolae Ceausescu, iar Elena Ceausescu este ca o mama pe care o vede doar la televizor. Atât doar ca nu are voie sa povesteasca ce vorbesc parintii acasa despre ei. Noroc ca viata adevarata e in alta parte, e in placile cu povesti, in joaca, in ritualul de seara al clatitelor – doua goale, doua cu zahar si doua cu gem.
Odata cu epoca de aur se incheie si copilaria; trecerea la adolescenta se suprapune peste anii tranzitiei, când sucurile la dozator iau locul Brifcorului si surprizele de la Turbo sunt mai bine vazute decât toate timbrele la un loc. Tot ce era inainte important pare sa devina, incet-incet, de trista amintire. Mai putin amintirile, care, in jocul de oglinzi al nostalgiei si autoironiei, deschid catre o noua lume, poate mai buna.
Odata cu epoca de aur se incheie si copilaria; trecerea la adolescenta se suprapune peste anii tranzitiei, când sucurile la dozator iau locul Brifcorului si surprizele de la Turbo sunt mai bine vazute decât toate timbrele la un loc. Tot ce era inainte important pare sa devina, incet-incet, de trista amintire. Mai putin amintirile, care, in jocul de oglinzi al nostalgiei si autoironiei, deschid catre o noua lume, poate mai buna.