Celebru teoretician al managementului organizațional, Peter Senge folosește tot ceea ce a invățat din lumea afacerilor, pentru a optimiza domeniul invățămantului și al politicilor educaționale. Plecand de la modelul celor "cinci discipline" esențiale pentru schimbarea la nivel organizațional (măiestria personală, viziunea impărtășită, modelele mentale, invățarea in echipă și gandirea sistemică), Senge și colegii săi diagnostichează mai intai stadiul la care se află sistemul educațional occidental, rămas in urmă, la nivelul erei industriale, și neacordat la nevoile actualei societăți informaționale. Cartea propune mai departe o serie de abordări novatarea pentru politicile educaționale, avand ca repere predarea individualizată, adaptarea curriculei la contextul local și regional și renunțarea la didactica axată pe memorare și teste standardizate. In esență, școlile sunt văzute ca niște sisteme vii (și nu ca niște mașinării), a căror supraviețuire depinde de felul in care profesorii, directorii, inspectorii, elevii și părinții lor, dar și administrațiile locale izbutesc să colaboreze și să se adapteze la transformările socio-economice din jurul lor.