„Trei istorii de viata. Un colonel imblanzitor de cai, o profesoara de stiinte naturale din Arad, amandoi nascuti in Transilvania, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, si o vaduva din Craiova, notand zi de zi cheltuielile ei. Au in comun anii in care traiesc. Ritmurile lor de viata par, la prima vedere, diferite. Au totusi destule elemente comune. Traiau sub acelasi soare si erau contemporani, dar nu doar atat. Cei trei faceau parte din aceeasi clasa sociala, o burghezie educata, ducand un stilul de viata orasenesc, asemanator cu al Europei urbane de atunci, pe care il deprinsesera parte acasa, parte prin educatie si, in cea mai insemnata masura, de la mediul in care traiau. Rutina lor cotidiana avea reguli nescrise, dar destul de precise. Ce povestesc colonelul Borda, Hermina si Maria Vanghelie? Istoria familiei lor, viata prietenilor, cumparaturile lor, momentele fericite si cele nefericite, bucuriile marunte, pe alocuri intalnirea cu evenimentele mari ale istoriei. Secvente de banalitate recompun portretul unei lumi.” Catalin D. Constantin
„Viata de zi cu zi in documente vechi de familie face o radiografie asupra faptului cotidian, intr-un mod placut si inteligent, imaginarul unor familii aflandu-se in relatie cu marea istorie, iluzie intretinuta subtil de autor prin analize, comentarii care devin treptat un fundal convingator al celor trei dosare de existenta. Profund si integrat admirabil, comentariul auctorial mi se pare de evidenta subtilitate, complet lipsit de suficienta sau de tonul doctoral al studiilor academice, dar sustinut de o uriasa documentare, de o cunoastere exacta a epocii si a problemelor ei – diferentiate regional. Exista aproape un dialog al autorului, cand cu personajul, cand cu cititorul. Stilul usor eseistic, naratia specifica antropologiei culturale si documentul recontextualizat fac din aceasta carte una dintre cele mai interesante „povesti” despre viata privata a societatii pe care comunismul a radiat-o. Oameni obisnuiti, clasa de mijloc si o incredere in viata, astazi pierduta, te leaga definitiv de cele trei personaje care par sa fi scris special pentru Catalin D. Constantin.” Doina Rusti
„Catalin D. Constantin ne vorbeste aici despre un posibil muzeu personal al fiecaruia, de la pasajele de viata adunate la experientele profesionale si sociale traversate cu fiecare varsta. Povestea fiecaruia dintre noi, dintr-un trecut apropiat sau o marturisire indepartata, ii poate ajuta pe toti aceia care ne urmeaza sa isi dezvolte un muzeu personal, care sa adune abilitati de adaptare, apoi un panel de sentimente si afecte pozitive, antidoturi pentru momente de neliniste si, desigur, memoria fiecarui pas facut inainte.” Adrian Majuru
„Viata de zi cu zi in documente vechi de familie face o radiografie asupra faptului cotidian, intr-un mod placut si inteligent, imaginarul unor familii aflandu-se in relatie cu marea istorie, iluzie intretinuta subtil de autor prin analize, comentarii care devin treptat un fundal convingator al celor trei dosare de existenta. Profund si integrat admirabil, comentariul auctorial mi se pare de evidenta subtilitate, complet lipsit de suficienta sau de tonul doctoral al studiilor academice, dar sustinut de o uriasa documentare, de o cunoastere exacta a epocii si a problemelor ei – diferentiate regional. Exista aproape un dialog al autorului, cand cu personajul, cand cu cititorul. Stilul usor eseistic, naratia specifica antropologiei culturale si documentul recontextualizat fac din aceasta carte una dintre cele mai interesante „povesti” despre viata privata a societatii pe care comunismul a radiat-o. Oameni obisnuiti, clasa de mijloc si o incredere in viata, astazi pierduta, te leaga definitiv de cele trei personaje care par sa fi scris special pentru Catalin D. Constantin.” Doina Rusti
„Catalin D. Constantin ne vorbeste aici despre un posibil muzeu personal al fiecaruia, de la pasajele de viata adunate la experientele profesionale si sociale traversate cu fiecare varsta. Povestea fiecaruia dintre noi, dintr-un trecut apropiat sau o marturisire indepartata, ii poate ajuta pe toti aceia care ne urmeaza sa isi dezvolte un muzeu personal, care sa adune abilitati de adaptare, apoi un panel de sentimente si afecte pozitive, antidoturi pentru momente de neliniste si, desigur, memoria fiecarui pas facut inainte.” Adrian Majuru